Am un prieten foarte bun care a plecat sa invete in strainatate inca din perioada liceului. Parintii lui nu sunt atat de avuti incat sa isi permita fara probleme sustinerea lui financiara acolo, mai ales ca a plecat fara bursa, pe cont propriu dar au facut un sacrificiu enorm sa isi tina baiatul acolo la camin studentesc, plata scolarizare, mancare cheltuieli etc. Probabil au cheltuit de 10 ori mai mult decat ar fi cheltuit daca el ar fi invatat aproape de casa. Dar deh s-au gandit ei viitorul baiatului lor merita toate sacrificiile materiale dar si cele de a-si vedea baiatul o data sau maxim de doua ori pe an si atunci cateva zile.
Au trecut 8 ani de cand prietenul meu este plecat, a absolvit liceul apoi facultatea, luna trecuta dar el e tot acolo. E disperat, isi cauta de munca pana nu ii expira viza de sedere. De ce? Pentru ca parintii lui si-au anuntat toate rudele si vecinii ca baiatul lor va ramane acolo. Parintii vor sa demonstreze ca nu au luat decizia gresita atunci cand si-au trimis baiatul de 16 ani departe si ca i-au construit un viitor frumos dar din pacate nu e asa. Roman fiind mai nimeni nu vrea sa il angajeze cu acte legale sau sa-i ofere aceleasi conditii de munca si aceeasi salarizare ca un cetatean de drept al tarii respective. El vrea sa revina in tara unde zic eu ca si-ar gasi un job mai bine platit fata de al meu de exemplu dar nu o face. Nu o face de teama parintilor care tin cu tot dinadinsul sa ramana acolo pretinzand ca ei stiu mai bine ce decizie trebuie sa ia pentru el.
Oare nu s-au saturat sa ia toata viata decizii pentru el? Are 24 de ani cred ca stie mai bine ce are de facut. Oricum eu i-am cerut CV-ul si l-am trimis la cateva companii importante fara ca el sa stie dar probabil banuieste asta. Nu ar trebui sa ma bag dar nu ma pot abtine…
