Citeam intr-un ziar zilele trecute despre un domn intelectual care a tot incercat sa isi faca credit pentru masina la mai multe banci dar din cauza ca nu a reusit s-a enervat si a emigrat in strainatate. Acum are si masina si bani sa isi cumpere ce ii pofteste inima.
Un coleg de al meu care are 21 de ani fara o saptamana cu salariul de 350 de euro pe luna si-a cumparat masina recent si din cauza cheltuielilor pe care le-a avut cu inmatricularea si alte chestii conexe a trebuit sa se imprumute de la cunoscuti cu niste bani. Pentru a achita aceste datorii el s-a hotarat sa isi faca un credit la banca de 1000 de euro, cam trei salarii de ale lui.
Colegul meu si-a incercat norocul pe rand la OTP, Raiffeisen si Bancpost dar a fost refuzat pe rand de reprezentantul fiecarei banci nu din cauza ca nu are vechime pentru ca munceste de trei ani cu carte de munca ci pentru ca nu indeplineste varsta necesara acordarii unui credit. E absurd modul de gandire al bancherilor, omul are salariul cat o treime din valoarea sumei imprumutate ce conteaza cati ani are?
Cireasa de pe tort a fost cand a vorbit cu cei de la ABN Amro pentru credit si doamna i-a calculat rapid rata lunara pe care trebuia sa o achite: 26 de euro. “26 de euro? intreaba colegul meu mirat, dar pe ce perioada mi-ati facut creditul?” “Pe 8 ani raspunde dezinvolt interlocutoarea”. 8 ani pentru 1000 de euro?
Ce trebuie sa faci in tara asta sa te imprumuti de 1000 de euro?
