Citeam ce a scris i0nutzb despre tigani si mi-a venit in minte un episod pe care l-am trait acum cateva zile. Am iesit sa plimb catelul cand la o intersectie era o tigancuta din asta de asta de cerseste la masinile oprite la stop. Tipa din rasputeri “Am Pizzzzaaaaaa, Pizzzaaaaaa” si alerga cu o cutie de pizza prin intersectie neluand in seama soferii grabiti ce o claxonau isteric. Ii arata “prada” unui tiganel care alerga dupa ea sa-i zmulga cutia de pizza. Ea proteja cutia cu spatele in timp ce alerga bucuroasa catre trotuar. Am ramas uimit de modul in care se simteau pe strada aglomerata de trafic. Alergau nestingheriti ca si cum toata strada ar fi fost a lor. Dupa cateva minute am trecut pe langa ei, era tigancuta noastra cu inca trei “puradei” si “dileau” cate o bucatica de pizza. Nu erau decat niste resturi lasate de niste oameni satui pentru care acele bucati nu mai aveau nicio valoare. Pentru ei insa… Le sticleau ochii de bucurie in timp ce mancau bucatelele mici lingandu-se pe degete.
M-am gandit ce as fi facut eu daca nu mi-as permite sa imi cumpar o pizza, as fi flamand si cineva mi-ar fi dat niste resturi de pizza. As fugi probabil in cel mai ascuns cotlon si as manca-o singur fara sa le arat prietenilor sau fratilor mei, la fel de flamanzi pe ce am pus mana. O lectie de invatat de le ei, tiganii pe care ii privim cateodata cu atata prejudecata.
întotdeauna.
