Nu am mai scris pe blog de mult timp. Multumesc celor care au remarcat asta scriindu-mi pe mail si pe formularul de contact sa intrebe ce e cu mine.
Nu mai am chef… sa fie astenia de primavara… sa fie ca m-a ajuns oboseala nu stiu nici eu.
Ce am mai facut intre timp? Nimic neobisnuit, munca, sala, acasa, prietena: the usual stuff. Urmeaza acum o binemeritata vacanta de 4 zile pe care o sa mi-o petrec in “mirifica” statiune Neptun care nu mai e ce a fost inainte, stiu ca nu o sa mai fie forfota din anii trecuti in aceasta perioada a anului dar ma duc sa ma linistesc sa imi reincarc bateriile pentru ca inevitabil ma voi intoarce in cotidian si voi lua taurul de coarne din prima zi de dupa minivacanta.
Ati observat probabil bannerul din dreapta cu base, e inutil sa va mai spun ca nu sunt de acord cu tot ce se intampla in tarisoara noastra mica dar inimioasa. Nu pot face mai mult decat sa va invit la vot si sa votati NU! Impotriva demiterii presedintelui ales al Romaniei, Traian Basescu si impotriva mafiei din Romania.
Pe plan profesional cateva layouturi web pe care vi le prezint mai jos:
De ceva timp incoace am inceput sa fiu mai atent cand vine vorba de imaginea mea. Luna trecuta am zis hai sa merg si eu la un “salon de fite” pentru o freza din asta trendy fancy. M-a tuns o tanti foarte misto, mi-a placut mult. Am facut senzatie printre prieteni colegi, etc. Gata mi-am zis, de acum incolo voi merge doar la salon. Se merita sa dai de 4 ori mai mult ca la o frizerie normala, doar e vorba de imaginea mea nu?
Prima oara cand am pasit in acel salon am vazut indivizi dubiosi cu numele de “stilisti”, par lung vopsit cu suvite, cautau cu miscari lascive foarfecele din sertarul de jos aratandu-s forma posteriorului prin pantalonii mulati. “Hey nu pot fi gay”, am gandit eu, “daca stau toata ziua prin salon e normal ca in perioadele in care nu au clienti sa se vopseasca, sa isi faca manichiura, sa se penseze de plictiseala”. Conceptul de metrosexual nu imi este deloc strain, nu ma consider metrosexual, nici nu vreau sa fiu dar nu am nimic cu acest trend. Pantalonii slim stiu ca sunt trendy la fete si aceasta moda s-a extins si la baieti dar eu nu as purta. Nu ca m-ar deranja privirile iscoditoare ale trecatorilor si susotelile ironice ale vecinelor dar nu am chef sa crape pe mine in cine stie ce moment de maxima penibilitate. Asa ca am trecut cu vederea si pantalonii mulati pe picioarele “stilistilor” de la acel salon.
Sambata am fost sa ma tund. M-am asezat pe scaunul unuia dintre cei mentionati mai sus. O voce feminina care venea din gura unui barbat m-a facut sa tresar:
- Cum te fac?
- Aaaa, poftim?
- Cum te tund dragutule?
- *wtf??? i wanna get out of here* Aaaa pai nu nu stiu
- Pastrez forma?
- Forma? A da forma, da da pastreaza forma
Eram vizibil incomodat de prezenta astuia. Nu am nimic cu minoritatile sexuale dar nici sa devenim atat de intimi. Adica parul e ceva intim nu? Nu as vrea sa imi vada oricine matreata.
Si asa mi-a tras nenea “stilist” o freza stil Guta cu breton din ala asa marfa in fata si cu chica in spate. M-am dus direct la Templul Manelelor sa dansez pe masa. (j/k m-am rearanjat eu acasa sa arat a om).
Tot timpul mi-au placut italienii cu modul lor de a folosi gesturi pentru a se face intelesi. Am gasit un filmulet explicativ pentru cateva din gesturile mai uzuale pe care italienii le folosesc in conversatiile lor.
Citeam ce a scris i0nutzb despre tigani si mi-a venit in minte un episod pe care l-am trait acum cateva zile. Am iesit sa plimb catelul cand la o intersectie era o tigancuta din asta de asta de cerseste la masinile oprite la stop. Tipa din rasputeri “Am Pizzzzaaaaaa, Pizzzaaaaaa” si alerga cu o cutie de pizza prin intersectie neluand in seama soferii grabiti ce o claxonau isteric. Ii arata “prada” unui tiganel care alerga dupa ea sa-i zmulga cutia de pizza. Ea proteja cutia cu spatele in timp ce alerga bucuroasa catre trotuar. Am ramas uimit de modul in care se simteau pe strada aglomerata de trafic. Alergau nestingheriti ca si cum toata strada ar fi fost a lor. Dupa cateva minute am trecut pe langa ei, era tigancuta noastra cu inca trei “puradei” si “dileau” cate o bucatica de pizza. Nu erau decat niste resturi lasate de niste oameni satui pentru care acele bucati nu mai aveau nicio valoare. Pentru ei insa… Le sticleau ochii de bucurie in timp ce mancau bucatelele mici lingandu-se pe degete.
M-am gandit ce as fi facut eu daca nu mi-as permite sa imi cumpar o pizza, as fi flamand si cineva mi-ar fi dat niste resturi de pizza. As fugi probabil in cel mai ascuns cotlon si as manca-o singur fara sa le arat prietenilor sau fratilor mei, la fel de flamanzi pe ce am pus mana. O lectie de invatat de le ei, tiganii pe care ii privim cateodata cu atata prejudecata.
Se pare ca ultimul “trend” in materie de messenger e sa fii fata si sa ai avatar cu Wentworth Miller protagonistul serialului Prison Break, cel care interpreteaza rolul lui Michael Scofield. Daca era vorba de fete de 14 – 15 ani le-as fi inteles dar nu am fete de aceasta varsta in lista de messenger.
Asta imi aduce aminte de diferite perioade din viata mea cand generatiile de fete isi alegeau cate un “idol” si suspinau adanc dupa dragostea acestuia. Probabil prima oara cand am intalnit aceasta situatie a fost cand eram in clasa a 7-a si fetele erau innebunite dupa Zack Morris sau Mark-Paul Gosselar din Saved by the Bell.
Apoi a fost Nick Carter de la Backstreet Boys, Leonardo di Caprio cu al sau Titanic si multi altii pe care ii stim si noi, nu are rost sa ii mai enumar.
Ce am observat este ca noi baietii nu suntem asa. Noi nu suntem manati de spiritul de turma cand ne alegem cate o favorita. In liceu a aparut Spice Girls si bineinteles ca cea mai “tare” era Posh Spice actuala Victoria Beckham dar nu toti baietii o placeau pe ea. Unii o placeau pe Ginger spice ca era mai perv de felul ei. Eu o placeam pe sporty spice, altii pe mulatra si tot asa.
Backstreet boys mai avea inca 4 componenti pe langa Nick dar nu imi amintesc de vreo fata sa zica ca mai e si altul in afara de el. In Prison Break de pilda daca as fi fost fata mi-ar fi palcut de agentul Kellerman. Arata bine, a devenit personaj pozitiv, s-a dovedit ca are suflet bun pana la urma si nu e Scofield. Adica mi-ar fi placut sa fiu original. Fetele insa sunt conduse din pacate de spiritul de turma din cele mai vechi timpuri si inca nu se dezvata de acest obicei prost.
Se pare ca ultimul “trend” in materie de messenger e sa fii fata si sa ai avatar cu Wentworth Miller protagonistul serialului Prison Break, cel care interpreteaza rolul lui Michael Scofield. Daca era vorba de fete de 14 – 15 ani le-as fi inteles dar nu am fete de aceasta varsta in lista de messenger.
Asta imi aduce aminte de diferite perioade din viata mea cand generatiile de fete isi alegeau cate un “idol” si suspinau adanc dupa dragostea acestuia. Probabil prima oara cand am intalnit aceasta situatie a fost cand eram in clasa a 7-a si fetele erau innebunite dupa Zack Morris sau Mark-Paul Gosselar din Saved by the Bell.
