January 30th, 2006


Iarna nu este unul dintre anotimpurile mele favorite pentru simplul motiv ca este prea frig. De mic copil am fost mai sensibil la temperaturile mici si daca ar fi dupa mine as prefera sa fie vara permanent. As sacrifica farmecul primaverii si melancolia toamnei pentru plaja si distractiile din cluburile de noapte in aer liber de care poti profita doar in anotimpul calduros.

Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca si iarna are farmecul sau. Probabil as fi preferat mai mult iarna montana in locul iernii de la Constanta unde viscoleste atat de urat incat nu iti mai vine sa iesi din casa.

Pana la urma nu conteaza in ce anotimp esti, si unde te afli atat timp cand ai prietenii langa tine, vesnic energici, pusi pe sotii, intotdeauna dornici de distractie.

E ora 00.30 si doar ce am venit de la patinoar. In copilarie am patinat aproape in fiecare zi de iarna timp de 2-3 ani in vechiul patinoar de langa stadion, putini mai stiu ca a existat patinoar vreodata in acel loc. Am mai patinat si in Turcia de cateva ori si trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult sa fac acest lucru. Acum ca s-a deschis din nou patinoar in Constanta in noua locatie pentru al doilea an, trebuie sa profit de putinele placeri pe care mi le ofera iarna.

Posted in Cugetari | No Comments »
January 30th, 2006

Intr-o zi un tanar s-a oprit in mijlocul targului si a inceput sa tipe ca are cel mai frumos suflet din tot orasul. Oamenii au inceput sa se stranga unul cate unul in jurul tanarului sa ii priveasca inima. Intr-adevar inima baiatului era perfecta. Nu exista absolut nici o crapatura sau nici un semn pe suprafata acesteia.
Toata lumea a ramas profund surprinsa si au cazut de acord ca tanarul are cea mai frumoasa inima din cate s-au pomenit. Baiatul era foarte mandru si a inceput sa tipe si mai aprig laudandu-si inima.
Deodata un batranel a pasit afara din multime si a zis:
“Inima ta nu poate fi la fel de frumoasa ca a mea”
Lumea s-a uitat la inima batranului. Ea batea foarte tare, era plina de zgarieturi, de rani si alte imperfectiuni. Se vedea ca unele fragmente din inima batranului au fost rupte si inlocuite cu fragmente din alte inimi si chiar in unele locuri lipseau bucati intregi din aceasta.
Lumea a ramas uimita: “Cum poate sa zica asa ceva?”, se gandeau ei. Tanarul s-a uitat la inima batranului si a inceput sa rada:”Cred ca glumesti” a zis el, “Cum poti sa iti compari inima mea cu a ta mosule? , A mea e perfecta iar a ta e plina de rani”
“Da” a zis batranul, “a ta este perfecta ca aspect dar eu nu as da inima mea pe a ta. Vezi tu fiecare rana reprezinta o persoana caruia i-am daruit dragostea mea. Am rupt o bucata din inima mea si le-am daruit-o lor iar unii dintre ei la randul lor au rupt o bucata din inima lor si mi-au dat-o mie ca sa umplu golurile lasate. Am insa si gauri in inima mea. Oferind dragostea unei persoane inseamna asumarea unui risc. Cu toate ca aceste gauri sunt dureroase ele vor ramane neacoperite amintindu-mi de dragostea pe care le-am purtat-o acelor persoane, si sper ca o data se vor intoarce si vor acoperi spatiile goale pe care le-au lasat. Acum tinere vezi care este frumusetea adevarata a sufletului meu?”
Tanarul statea inmarmurit cu lacrimile care ii curgeau pe obraji. S-a indreptat catre batranel, a rupt din inima sa neteda si frumoasa o bucata si i-a acoperit cu mainile tremurande o gaura pe care batranul o avea in inima. Batranul a rupt la randul sau o bucata din inima sa plina de rani si i-a oferit-o tanarului ca sa isi umple rana. Bucata din inima batranului a acoperit gaura tanarului dar se vedeau marginile locului unde rana a fost produsa.
Tanarul si-a privit inima. Nu mai era perfecta ca inainte dar era mai frumoasa ca niciodata pentru ca dragostea din inima batranului a patruns in sufletul sau.
Acum priveste-ti inima si spune-mi, cat de frumoasa e inima ta?

Posted in Cugetari | No Comments »
January 10th, 2006

Fericirea este un concept subiectiv legat de asteptarile, dorintele si visele fiecaruia dintre noi. Ce inseamna de fapt sa fii fericit? Sa ai bani? Sa fii iubit? Sau cate putin din fiecare…
Imi amintesc cand eram copil, zaream o jucarie in vitrina si stateam in fiecare zi pe capul parintilor mei pana ii convingeam sa mi-o cumpere. Se poate compara ceva cu fericirea de atunci? Dormeam cu ea in brate saptamani intregi si ma simteam cel mai fericit om de pe planeta. Un lucru cu o insemnatate materiala mica poate face o persoana atat de fericita.

In ziua de azi valorile cu care am fost noi educati de mici copii au fost inlocuite cu valorile materiale. Omul zilei de azi este mai putin interesat de micile placeri ale vietii si se concentreaza strict la partea materiala a acesteia: cum sa faca bani, cum sa traiasca mai bine, intr-o casa mai spatioasa, o masina mai luxoasa, uitand in goana aceasta dupa tot ce inseamna bani ca de fapt… nu banii sunt ceea ce ne fac pe noi fericiti si in timp ce ne petrecem timpul sa ii castigam uitam de sentimente, prieteni, familie, uitam de farmecul unei plimbari in parc, pe malul marii sau aerul curat de munte.

Sunt unele lucruri care te fac fericit mult mai mult decat banii. Un sarut dulce, un gest tandru, o imbratisare, o cina impreuna cu familie, o plimbare in parc alaturi de persoanele iubite, o tinere de mana sunt lucruri carora noi nu le mai dam importanta. Dar nu stim noi ca ele sunt de fapt… cheia fericirii.

Posted in Cugetari | No Comments »
  • Pages

  • RSS City Cars

  • Meta

  • IN Beta