Hobby-ul parintilor este sa se laude cu realizarile copiilor, nu stiu daca parintii vostrii sunt asa, dar parintii mei isi petrec o mare parte din timpul lor liber povestindu-le vecinilor, colegilor de munca, prietenilor de familie, fostilor prieteni de facultate, liceu, scoala etc. cat de destepti sunt copiii lor. Cu toate ca parintii mei si-ar fi dorit sa fiu altfel. Ar fi vrut ca eu sa am o cariera academica stralucita sau sa devin diplomat important care calatoreste in multe tari straine si rezolva problemele omenirii. Si-ar fi dorit sa fiu un soarece de biblioteca, iar cartea sa fie un accesoriu indispensabil pentru mine.
Cu toate ca sunt perspective sumbre de a li se indeplini dorintele, nu sunt dezamagiti de mine. Chiar daca nu citesc asa de mult precum ei isi doresc si prefer sa astept aparitia filmului, chiar daca nu am terminat o facultate de stiinte politice chiar daca nu am facut multe lucruri pe care ei si le-ar fi dorit, ei inca se mandresc cu mine. Si eu o sa ma mandresc de copiii mei indiferent de ce o sa ajunga, pentru ca “suntem programati genetic” pentru acest lucru. Si educatia pe care o sa le ofer copiilor mei o sa fie acordata in stilul in care eu am fost educat. Libertatea de alegere si independenta copilului combinata cu responsabilitati este genul de educatie pe care vreau sa o ofer copiilor mei.
Concluzia? Concluzia este parintii ne iubesc prea mult si noi, nu prea reusim sa-i rasplatim pentru asta… Asta e… O sa fim si noi parinti
